De neînțeles

Există zicala aia… „Unii bărbați preferă femeile și băuturile <înalt gradate> în defavorul whiskey-ului în toiul nopții singuratice într-o cameră de hotel”. Nu există, în fine. Dar putea să jure că există sau că măcar cineva a gândit-o vreodată. Sau să fie el singurul? Mai rău, singurul care o neagă și simte exact opusul? Adică simte exact opusul, ceea ce respectiva „zicală” zgândărește însă întoarsă la 180 de grade. Doamne, atât de complicat gândește, însă-i pare atât de simplu, de ușor de înțeles și de normal.

Totuși, el stă singur și își imaginează paharul împroșcând mii și milioane de bucățele din peretele imaculat din dreapta lui. N-ar fi nu știu ce pierdere, e doar un amărât de pahar. Asemănător cu cel în care ea-i speria gheața în serile târzii zâmbindu-i firav și cu subînțeles, el întorcându-i zâmbetul într-o chemare tandră-n brațele lui, sărutând-o cu poftă și sete și-un amestec de posesivitate iubirică.

Se simte… e neputincios. Fără zâmbet în suflet. Urmărește picuri roind în jos pe peretele opus, întrebându-se dacă-și controlează reacțiile și emoțiile vizibile atât de prost precum acțiunile singuratice din camera asta, nenorocita de cameră de hotel. Același număr al camerei, aceeași canapea de la intrare, cu aceleași perne din nesfârșitele și neplanificatele bătăi de dimineață în demersul „Cine merge după cafea?”, sfârșit de atâtea ori cu total altceva. Room-service, normal.

Aaa, la naiba, de ce nu putea doar să sărbătorească și atât? Doamne, cum îi lucea pielea prin cămașa translucidă purtată leneș în murmurul dimineții. Adora matinilitatea ei. Și șuvițele jucânde în aerul răcoros ce pătrundea neinvitat prin geamul prin care acum zărea doar stele.

Ironic cum stelele păreau exact la fel față de perioada aceea. Una, două sau câteva în minus. Îi plăcea să-i asculte bătăile ușoare ale cardio-ului privind strălucirea stelelor prin tavanul transparent exact ca și atingerea ei de-o ușurință și fragilitate inimaginabile. Se întreba de ce închidea ochii: oare-și dorea să fie altundeva și simțind pulsul alui bărbat ori încerca să salveze și să întipărească mai bine simțurile lui atât de cunoscute? Totuși, el de ce clipea acum? Se străduia să alunge gândurile, amintirile și simțurile imaginate pe care le simțea și digera în totalitate sau încerca să le asimileze mai bine și să-și contureze perfect fiecare fărâmă de sentiment și gând umbrit de sutele, miile de minute consumate de atunci și din momentul plecării ei. N-avea nici cea mai mică idee sau poate că nu dorea să aibă. Poate-ar fi schimbat punctul lui de vedere și l-ar fi făcut să…

Cum să-i treacă așa ceva prin minte? Se ridică din fotoliu trântind sticla de whiskey de masă, alungând orice urmă că ea ar fie existat vreodată. Prefera să se mintă singur decât să-și scoată la suprafață sinceritatea sentimentelor prea dură și distrugătoare. Un laș.

tumblr_nas271817o1trfqkjo1_500

Sursă foto: http://a-gentleman-thoughts.tumblr.com/post/95577021786/a-gentlemans-thoughts

 

Reclame

2 comments on “De neînțeles

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s