Un punct înalt

Atingere. Însă nu orice fel de atingere, mai degrabă un impuls fizic. O atingere plină de împlinire, sufletească sau oricare alta. Genul de mângâiere, mai degrabă, care-ți inundă corpul de senzație de împlinire pur psihică, ușor alintată de zâmbetul ei ars de inocență și fragilitate.

Obișnuia să facă asta destul de des, să-i mângâie trupul și pielea, să-i facă porii să tresară sub „atingerile” lui, s-o facă să se simtă împlinită. Să-i simtă suflul îmbătat de înduioșeli subtile și miros de cafea. Să-i simtă prezența, deși ținea ochii închiși, prin simpla mângâiere de gânduri ce exista între ei, un fel de telepatie pe care-o simțea din partea lui. Îi simțea gândul înăuntrul ei, lupta s-o aibă-n fața ochilor doar pentru a-i alina emoția cu emoție. Emoție trăită întâi de el, cernută de plictiseală sau orice alt sentiment incert și transferată ei prin împlinire. Fără vreo interacțiune fizică, simplu prin gestul de a o privi ori de a se holba la genunchii ei goi, alintați de simplitatea imaginației lui. Simplitate reieșită din calmul pleoapelor lui sau pur și simplu a sincerității ei. Asta da împlinire. Aceea de a susține clar și precis orice urmă de cuvânt sau frază, cu toată puterea credinței tale. Și totuși, de-a fi atât de aproape de aură angelică încât să nu mai realizezi ca ai crezut sau că au existat vreodată ziduri care să facă vreo diferență. Sau pur și simplu să uiți asta. Asta înseamnă împlinire.

Adora s-o împlinească. Să-i vadă fiecare firicel de zâmbet cum răsărea pe chipu-i firav, imaginându-și în același timp cum înăuntrul ei zâmbea, deopotrivă. Iubea să-i vadă sclipirea ochilor, chiar și pentru o secundă. Nu că aceasta ar fi încetat, mai degrabă fiindcă ascundea sau încerca să-l facă pierdut în uitare. Uita, însă, cât de bine o cunoștea și cât de bine-i pătrundea gândurile, ducând-o la împlinire. Printr-un singur transfer de emoție, un singur canal de comunicare, fizică și în același timp psihică și intelectuală. Era o mare și-o prăpastie între ei, însă întotdeauna se găsea un mijloc. Întotdeauna o cale. Un tipar. Un gând.

tumblr_ma9xaojz3e1rdspyso1_500

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s