Prima toamnă I

Prima toamnă petrecută într-un oraș străin, în totalitate în alte împrejurări. Petrecută în totalitate într-o altă „dimensiune”, alte fețe,  necunoscute de această dată. Acomodarea e își face încă simțită prezența. Total prezentă în activitățile de zi cu zi, și nu numai. Mai mult în orientarea unei jungle urbane, plăcută. Da, plăcută!

Mi s-a mai spus că sunt o ciudată. Da, pentru că îmi place orașul ăsta. Fie că motivul este faptul că simți noul în fiecare celulă sau firicel de vânt respirat încontinuu, cafenele noi, oameni noi, statui noi, parcuri și bicicliști noi, copaci bătrâni…noi, ciudați noi, arome de patiserie simțite la colțuri de blocuri noi, curiozități noi, senzații și simpatii noi, alergături spre facultate și cursuri noi, oportunități și întâlniri noi, sentimente și parfumuri noi, iubiri și plimbări noi.

Străzile alea învechite, aglomerate, pline ochi de taximetriști și tineri îndrăgostiți, vibrate de curiozitatea privirilor acestora și a zâmbetelor colorate ale copiilor alergând după înghețată. Plimbatul ăla agale pe străzi pierdute, alergând după ultimul autobuz în noapte sau legănându-te agale cu o cafea fierbinte, încălzindu-ți mâinile ușor tremurânde de vântul tomnatic de oraș rece. Privind legănatul eșarfei dintr-o partea într-alta sub șuvițele de păr blânde și înviorate arareori de degete lungi și subțiri, mișcând brațe întinse leneș, dar rapid în același timp. Privind rocile împietrite aleatoriu, cu gândul îndepărtat, face pași grei întorcând trupul de la un colț al străzii la altul, fredonând vreo melodie sau vreun gând îndepărtat.

E indecisă, inaptă să ia o decizie, să aleagă, să…facă ceva. Să răbufnească, să țipe, să trântească, să arunce, să lovească și să tremure. Furie. Ascunsă într-un oraș nou imens, între mirosuri noi de cafea și de frunze noi cărămizii și ruginii, își pierde zilele fără să le observe, pentru că ea nu mai numără nopțile în care adoarme cu gândul la el, ci săptămânile ce trec, pierdute între conversații amuzante și uitate la câteva secunde de prezent. Sau trecut. Săptămâni care se transformă prea repede în prima lună într-un oraș neuitat de nimeni, însă prea rar menționat sau amintit, cel puțin nu folosind o voce mândră ori lăudăroasă. Ea însă face asta, cu fiecare ocazie pe care o are. Asta pentru că deja își formează amintiri în orașul ăsta, înnebunită de clădiri vechi, bulevarde lungi, infinite, magazine noi, de orice…nou. Chiar și de el.

autumn-trees-park-paths-leaves-clouds-fog-city

 

Reclame

2 comments on “Prima toamnă I

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s