Mici detalii

Se spune că cele mai delicate și în același timp “înălțătoare” simțuri sau gesturi au loc dimineața. Momentul zilei când îți simți până și cel mai firav și subțire fior ce-ți gâdilă măduva spinării ori îți creează spasme musculare, voluntare ori involuntare, pe care totuși le simți aparent  doar la suprafața epidermei, însă la o analizare mai atentă și mai definite realizezi că e defapt contrariul. Asta bineînțeles în curioasa și inconfortabila situație în care alegi să stai măcar câteva minute să reflectezi asupra acelor râvniri ale sistemului muscular interpretate de unele persoane ca fiind un răspuns al corpului pentru vreo anomalie medicală, un fel de frisoane ce trebuie să aibă legătură cu acea ultimă răceală care te-a ținut în casă aproape o săptămână sau poate chiar mai mult. Spun situație inconfortabilă pentru că mulți oameni aleg pur și simplu să treacă cu vederea aceste posibile simptome din teama de a nu descoperi vreo disfuncție cerebrală sau vreun lips, fie el material, psihologic sau fizic. Oricare ar fi motivul, mulți, printer care și eu, cred că acele persoane sunt cu adevărat triste ori au experimentat unele întâmplări, dacă nu chiar traume nu tocmai îmbucurătoare care le-au făcut să își schimbe modul de viață, nu neapărat în sensul de a renunța la regimul alimentar nesănătos ori la fumat. Poate pentru ei acea schimbare a fost pur și simplu de natură psihologică, în sensul în care evită să privească în ochi o persoană care în trecut obișnuia să le facă acele reacții fizice să o ia razna, sau poate pentru acest tip de persoane numai gândul că spasmele aveau să-și facă simțită prezența le făcea să renunțe să-și mai provoace genul ăsta de spasme prin simpla imaginație.

Mult prea rare sunt cazurile în care oamenii aleg să își inducă anumite tresăriri fizice folosindu-și subconștientul ori amintirile plăcute adânc înfiripate în acesta cu scopul de a-și reîmprospăta ori a-și porni ziua într-un suflu datorat dorinței de a-și exterioriza simțurile induse de acesta. Prea rare sunt cazurile în care oamenii ajung să facă asta involuntar, de ce nu chiar dimineața când mirosul cafelei proaspete le învăluie camera. Întinderile mușchilor fac din asta ceva normal. Însă, cum am mai spus, nu pentru oricine. Un prea mic procentaj din omenire înțelege lucrurile de genul, asta pentru că acele foarte puține persoane exploatează gesturile, reacțiile, spasmele la un cu totul alt nivel decât cel cunoscut și trecut cu vederea de sufletele ce pășesc pe planetă.

Nu spun că numărul mic de „detaliați” dacă pot spune așa e un lucru rău. Faptul în sine, că nu oricine acordă o așa mare importanță detaliilor și mai ales gesturilor, proprii sau nu, este, de altfel, ceva aparte, asta pentru că astfel ia contur o tipologie umană, diferită de celelalte cel puțin din pricina asta.

005

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s