Promit

„Promit”. Nu ştiu cât de des auzi asta. Eu destul de des, măcar de câteva ori pe săptămână. „Promit că ieşim la plimbarea aia de care ne tot amintim de câteva luni”. „Promit că nu uit şi-ţi înapoiez brăţara”. Dacă privesc asta cu optimism nu e un lucru atât de rău. Dacă a promis înseamnă că e de cuvânt, nu? Faci o promisiune de genul când eşti sigur pe tine sau cel puţin aşa crezi. Adică, nimănui nu-i place un om care nu se ţine de cuvânt. Înţeleg, intervine o problemă pe moment şi eşti nevoit să amâni. Îţi ceri scuze politicos şi promiţi că te vei revanşa. N-ar fi aşa rău dacă o faci cu stimă, însă dacă zici asta doar să scapi de o bătaie de cap, mai mare bătaia de cap luată. Bineînţeles, asta dacă eşti om de cuvânt.

Dar ajunge cu optimismul. Să fim realişti. Toţi împărţim promisiuni cu carul, în stânga, în dreapta şi de la capăt. De ce? Pentru o faţadă? Să părem oameni de cuvânt chiar dacă poate nu suntem? De ce ar vrea cineva să pară ce nu este? Te ţi, mai devreme sau mai târziu, de fiecare promisiune făcută – ai respectul meu. Cam puţini oameni de genul, din păcate. Poate nu i-am întâlnit eu. Poate i-am întâlnit şi nu mi-au promis nimic. Poate i-am întâlnit şi le-am promis că îi înţeleg şi n-am făcut-o pentru că poate am uitat.

Reclame

2 comments on “Promit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s